Satele comunei Jidvei, nu sunt sate noi aparute pe harta tarii, ci sunt vechi asezaminte, a caror existenta este atestata documentar cu multe secole in urma.
In conformitate cu „Diploma cavalerilor Ioaniti” care atesta colonizarea sasilor si a secuilor pe aceste meleaguri este imediat prezentata si intemeierea asezamintelor umane in zona Jidvei, dupa cum urmeaza:
- Jidvei (in maghiara Zsidve si in germana Seiden) e prima data amintit in inscrisuri datand din 1309
- Balcaciu (in maghiara Bolccek) a fost infiintat undeva in jurul anului 1270 fiind amintit in documente pentru prima data in 1324
- Capalna de Jos – prima referire documentara dateaza din secolul al XVII-lea, denumirea tragandu-i-se de la o capela construita in acel loc de catre Contele Bethlen
- Fiesa (in maghiara Faisz si Fussen in germana) este amintit pentru prima data in jurul anilor 1332-1340
- Veseus – Vesaus este facuta o referire legata de aceasta asezare in 1332 – Sacerdos de Vezeus, Villa Michaelis
Toponimia de pe Valea Tarnavelor
PodisulvTarnavelor este situat in partea sudica a Podisului Transilvaniei, fiind cuprins intre valea Muresului, valea Secasului, Valea Oltului si regiunea subcarpatica interna (Bistrita-Homoroade-Sovata).
Toponimia zonei se caracterizeaza printr-o mare bogatie si varietate, fapt ce se explica, pe de o parte, prin cauze geografice, datorate reliefului muntos si deluros foarte fragmentat, iar pe de alta parte, prin cauze istorice, in regiunea Tarnavelor asezandu-se de-a lungul veacurilor mai multe popoare ce vorbeau diferite limbi, populatii ce au convetuit cu romanii, unele fiinde asimilate, altele pastrandu-se alaturi de romani pana in zilele noastre.
Toponimia de origine slava din valea Tarnavelor cuprinde atat hidronime (nume de rauri) si oiconime (nume de localitati), cat si nume de locuri de mai mica importanta, cu valoare pur locala.
Cel mai important toponim de origine slava, din regiune, este insusi numele Tarnavei, cel mai mare afluent al Muresului (la Mihalt), format din confluenta, la Blaj, a Tarnavei Mari (222.9 km) cu Tarnava Mica (190.7 km) rauri care izvorasc din Muntii Gurghiului si strabat de la est la vest, Podisul Transilvaniei.
Toponimele de origine slava de pe valea Tarnavelor ne dau informatii despre graiul slavilor asimilati aici. Toponimia de origine slava veche dovedeste o prioritate a romanilor fata de unguri in zona Tarnavelor si a Muresului mijlociu.
Istoric
Vechimea localitatii se pierde in negura veacurilor, iar sapaturile arheologice au scos la iveala, chiar in centrul comunei Jidvei o vatra de foc din neolitic si un mormant de incinerare din aceasta perioada.
Populatia dacica a trait aici mereu. Apoi colonistii sau veteranii armatei romane impropietariti cu pamant pana in zona Tg. Mures, au dat un nou avant vietii pe Tarnave. Si nu doar unei vieti obisnuite, ci unei vieti crestine. Aceasta viata a continuat veac dupa veac pe intreg cuprinsul fostei Dacii, chiar dupa retragerea armatelor romane la sud de Dunare (271 e.n.).
Marturii crestine descoperite la Alba Iulia, Turda, Biertan, formeaza un triunghi in care Biia si Feisa se afla aproape in mijlocul lui si care cuprind opaite crestine, apoi celebrul donariu de la Biertan ce atesta viata religioasa („Cele doua piese ….se aflau cel mai probabil intr-un locas de cult crestin”) si in centrul Transilvaniei. „Capul de centura din bronz de la Feisa, desi nu e dovedit ca e sigur crestin, prin asemanare cu alte piese de acest tip poate fi acceptat ca avand caracter crestin asa cum apreciaza unii certatatori.
Intre anii 1250-1300 asezarea apartinea domeniului bisericesc arhiadiaconatului Kokelburger si mai tirziu in anul 1322 scaunului Schelker.
La infiintarea Jidveiului acesta asezare se afla in posesia grofului sas Colardus von Talmesh si mai tirziu a revenit fiului acestuia Nikolaus numit adesea si Nikolaus de Talmesch. Familia grofilor una dintre cele mai puternice ale vremii era considerata egoista si se preocupa sa isi mareasca proprietatile nu numai din pamanturile regesti ci si din cele ale comitatului preocupandu-se foarte putin de comunitatea saseasca. Numeroase proprietati au fost obtinute de grofi ca si cadou pentru loialitatea serviciilor acordate regelui. Pentru aceste meleaguri s-au dus adevarate lupte intre conti care isi revendicau drepturile din partea diferitelor rude ale lor, astfel, in 1319 la intelegerea dintre contii Nicolaus si Johan von Talmesch care erau fii mortului Coradus von Talmesch, cu cumnatul lor contele Peter von Beltan si a altor rede ca Nicolaus si Johanes, care au dreptul la diferite proprietati printre care si Jidveiul numit Sytwa, vor lasa mostenire cumnatului si celorlalte rude in cazul in care nu vor avea mostenitor de sex masculuin.
Regele Karl Robert recunoaste aceasta intelegere.
In 1324 Nicolaus vos Talmesch daruieste proprietatile cumparate de el, Balcaciu si Jidveiul surorii sale Katarin si sotului ei Peter van Belan.
In 1343, dupa moartea contelui Nicolaus von Talmesch, Jidveiul si Balcaciu au cazut in mana regelui si vor fi administrate de functionarii regelui.
Tot in acelasi an, cele doua sate, Jidveiul si Balcaciu, ii sunt luate fara drept Katarinei, sora contelui Nicolaus la cererea contilor sasi ai regelui Ludwig.
In 1364 are loc o cearta intre voievozi cu privire la posesia Jidveiului si Balcaciului.
Iohanes von Heltan isi revendica cele doua proprietati care ii reveneau in urma mostenirii de la bunicul sau Corradus von Talmesch. Magistrul Kanya si fratele sau episcopul Michael revendica si ei aceste proprietati sub motivul ca i-ar fi fost daruite de catre Karl, voievodului Thomas. In 1366 un oarecare Peter van Bogath a reusit sa obtina din partea voievodului o dispozitie care urma sa-l puna in posesia Balcaciului si a Jidveiului.
In 1391 in timpul unei convocari voievodale are loc dupa o cearta cu privire la posesia Jidveiului si a Balcaciului un compromis. In timpul certei s-a adus un compromis de 6000 de monezi de aur celor doua sate.
In anul 1366 un om oarecare pe nume Fay scrie „Codex privilegiorum oppidorum Bolkats et Sitve”. Dupa acest Codex, in anul 1877 parintele Viktor Rosler a vrut sa scrie istoria Ballcaciului si a Jidveiului insa din pacate nu se stie daca a reusit acest lucru.
In jurul anului 1400 regele Sigismund a daruit partea de sud-vest catolicului Sankt Ladislaus Probstei din Sibiu, iar partea de nord-est apartinea nobilimii magiare.
Prelungirea dominatiei Austriece asupra Principatului Transilvaniei s-a realizat prin „Diploma Leopoldina” din anul 1691, care a adus pentru populatia saseasca bucurie si speranta unei vieti mai bune, un vis mult dorit al sasilor s-a implinit astfel.
Pamantul Transilvaniei a fost tinta multor popoare migratoare, dar cele care si-au pus amprenta asupra populatiei din Transilvania au fost ungurii si sasii.
Colonizarea sasilor de catre regii arpadieni in sec. al XII – lea in partile Sibiului, Alba si Bistrita a condus la dezvoltarea viticulturii din teritoriul cuprins intre Mures si Tarnave, zona care figura pe hartile timpului sub denumirea de Weinland (tara vinului).
Herodot mentineaza in scrierile sale de existenta viilor pe vaile Muresului si Tarnave prin sec. VI i.e.n.
Un urbariu din 1553 cuprinde domeniile imperiale pe linga Cetatea de Balta, satele Feisa si Craciunelul de Sus mentionate ca possessio Walachalis, Veseus si Tatarlaua mentionate ca possessio Saxonicalis la care se specifica caracterul mixt al populatiei. Insa in acelast urbariu din 1553 arata ca satele Balcaciu si Jidvei sunt sate sasesti.
Satul Feisa com. Jidvei este asezat la o distanta de 5 km de comuna Cetatea de Balta si chiar in apropierea fostei cetati care a fost donata de Matei Corvin lui Stefan cel Mare domnul Moldovei, impreuna cu Ciceul, la 1476.
Ion Honterus, descriind Cetatea de Balta, arata ca este o cetate puternica cu patru turnuri in colturi, amplasata intr-o lunca pe malul sting al Tarnavei Mici inconjurata de balti de unde si numele localitatii si astazi se mai vad vestigiile acelei epoci de inflorire in istoria noastra, care impreuna cu monedele gasite aici si pastrate la muzeul de istorie din Tg. Mures dau o imagine completa asupra puterii economice si insemnatatea acestor locuri.
Al. Huszar afirma insa in lucrarea sa „Dincolo de mine” ca in anul 1544 cele doua cetati au fost distruse din porunca reginei Poloniei, Izabella.
Instaurarea in 1867 a cruntului regim al dualismului austro-ungar, inrautateste si mai mult raporturile dintre taranimea aservita si autoritati. Nemultumirile cresc si in randurile sasilor, obligati si ei sa invete limba magiara si loviti in privilegiile de care se bucurau.
Intrarea Romaniei in primul razboi mondial si patrunderea trupelor romanesti in Transilvania pana la Fagaras si Sighisoara, gaseste populatia romaneasca de pe aceste locuri gata sa intampine frateste armata romana si sa se alature ei. Neputinta de a face acest lucru, lasa in inimile romanilor de aici un sentiment clopesitor, asistau la respingerea fratilor pe care nu-I puteau ajuta.
Victoriile de pe frontul din Moldova si propaganda pentru unirea Transilvaniei cu Romania a produs un adevarat val de entuziasm concretizat in masiva lor participare la Marea Adunare de la Alba-Iulia, la 1 decembrie 1918, care avea sa consfinteasca mult dorita unire.
In timpul revolutiei burghezo-democrate din anii 1848-1849, Cetatea de Balta a fost teatrul unor mari framantari. In castelul ridicat in sec. al XII-lea a fost instalat sediul Legiunii a III-a trupelor revolutionare romane in frunte cu prefectul Vasile Moldovan.
In luptele date in jurul Cetatii de Balta a fost ucis Stefan Ludwig Roth, cel care a sustinut cu tarie drepturi egale pentru toate natiunile din Ardeal, luptind si jerfindu-se pentru libertatile si fericirea tuturor.
Sasii colonizati aici au primit privilegii in schimbul asezarii lor pe aceste meleaguri, fapt care a facut ca satul sa cunoasca diferentieri in dezvoltarea sa. Avand in fruntea comunitatii un greav, asa cum satele romanesti aveau un jude, din randul acestora al greavilor ridicandu-se, prin castigarea unei situatii economice sociale si politice dominante, elemente nobiliare noi, constituante ale patriciatului sasesc componenta la randul ei a faimoasei „Unio trium nationum” dupa rascoala de la Bobilna.
Satele romanesti au avut de purtat pe masura extinderii dreptului constitutional sasesc, o povoara din ce in ce mai apasatoare venita din partea statului si a bisericii si a patriciatului sasec. Ele au devenit proprietatea unor greavi daruite de regii unguri pentru merite deosebite fata de coroana.
Jidveiul ca si celelalte sate ale comunei a continuat sa se dezvolte in ciuda numeroaselor zbuciumari pe care le cunoaste istoria Transilvaniei.
Chiar in 1938 – 1945, majoritatea taranilor nu aveau pamant suficient pentru satisfacerea nevoilor familiare si de aceea trebuiau sa lucreze ca zilieri pe mosiile celor mai bogati dintre sasi. Cei care voiau sa primeasca de lucru se adunau la marginea satului (acum este soseaua spre Tarnaveni), acolo veneau cei mai bogati si alegeau pe cei cu experienta, ceilalti ramaneau pentru a doua zi.
Cele doua razboaie mondiale au adus multa sufernta atat romanilor cat si sasilor. Multi dintre sasi au fost deportati in Rusia. In timpul deportarii, din satul Balcaciu 126 de copii au ramas orfani de ambii parinti si 250 de copii fara un parinte.
Asezarea geografica a comunei Jidvei
Intre localitatie Transilvaniei, ca parte integranta a judetului Alba, cu o exitenta seculara, se remarca comuna Jidvei cu cele cinci sate:
-
- Jidvei,
- Balcaciu,
- Feisa,
- Capalna de Jos,
- Veseus.
Aceasta este situata in partea de est a judetului Alba, in zona cursului inferior al raului Tarnava Mica, de o parte si de alta a lunci raului.
In partea de nord se invecineaza cu teritoriul comunei Farau, iar in partea de est se invecineaza cu teritoriul comunei Cetatea de Balta, iar in sud si est se invecineaza cu comunele Valea Lunga si Sona.
Distanta satelor fata de resedinta de comuna este cuprinsa intre 2 km – Feisa si Capalna de Jos, si 8 km – Balcaciu si Veseus.
Distanta dintre localitatea Jidvei si municipiul Alba-Iulia, resedinta judetului Alba este de aproximativ 65 km.
Comuna Jidvei este legata fata de resedinta de judet prin soseaua asfaltata DJ 107, Tirnaveni – Blaj – Alba Iulia si prin calea ferata Praid – Blaj – Teius cu legatura spre Alba Iulia.
Cadrul natural
In ansamblul geografic, podisul Transilvaniei prezinta o inlantuire de dealuri cu orientare generala sud-vestice. Terenul este foarte framantat si cuprinde toate formele de relief. Trecerea de la Lunca Tarnavei Mici (250 – 270 m) la zona de dealuri (400 – 450 m) se face printr-un relief slab ondulat reprezentat prin marme nisipoase si argile marnoase.
Tipul dominant de sol este solul brun si brun de faneata, soluri ce necesita fertilizare cu ingrasaminte chimice si organice. Formele de relief diferite, petrografia, versantii cu gradul lor de evolutie, explica variatele forme de degradare, atat ca eroziune liniara, cat si de alunecari. Eroziunea de aici este generata de doi factori si anume:
- Actiunea ploilor
- Actiunea apelor curgatoare organizate-torentii, adica eroziunea de fund si laterala.
Eroziunea torentiala este in general redusa si nu se manifesta in partea superioara a versantilor. In aceasta categorie se include doar sectorul superior al Vaii Capalna.
Prin interventia binevenita a omlui care a plantat in raport cu indicele de panta, paduri, livezi, vii, pe pantele mai reduse s-au extins culturile agricole si astfel eroziunea a fost infrinta.
Alunecari masive de teren atit de caracteristice Podisului Transilvaniei, pe teritoriul comunei Jidvei aproape lipsesc. Alunecari superficiale se pot urmarii pe versantul drept al Vaii Jidveiului la sud de confluenta Vaii Spinoasa cu Valea Blesubles, pe versantul drept al Vaii Balcaciului, la nord de satul cu acelasi nume si in bazinul superior al Vaii Capalna.
Clima
Clima este tipic continentala, cu o temperatura medie anuala de 8.6 grade C.
Temperatura medie zilnica de peste 10 grade C se inregistreaza din decada a II-a a lunii aprilie si coboara sub aceasta limita incepand cu decada a II-a a lunii octombrie.
Lunile cele mai calde sunt lunile iulie si august. Precipitatiile anuale oscileaza intre 542 – 570 mm in cursul perioadei de vegetatie. Fito-pedo-climatic, centrul viticol Jidvei este asezat in zona deluroasa la limita padurilor de silvostepa. Solurile sunt brune sumezobazice, in diferite grade de erodare, de la slab, pana la excesiv.
In 4 ani din 20, se produc temperaturi negative de -20 grade C, iar in 11 ani din 20 analizati au fost temperaturi de la -15 grade C la -21 grade C. De asemenea, brumele si ingheturile tarzii de primavara si timpurii de toamna au o frecventa destul de mare.
Temperatura cea mai scazuta a fost inregistrata in statia cea mai apropiata de comuna Jidvei, la Blaj de la -32 grade C la -35 grade C , iar cea mai ridicata de plus 39 grade C, inregistrata in luna iulie 1931.
Toamna ne ofera zile cu cer senin si calduroase. Precipitatiile solide cad mai ales in anotimpul rece sub forma de zapada. Stratul de zapada care se asterne in timpul ierni variaza intre 5 si 35 cm.
Grindina este un fenomen rar pe raza comunei si se inregistreaza mai ales in lunile de vara cand produce mari pagube mai ales culturilor de vita de vie.
Apele
Din punct de vedere hidrologic, fiecare sat este strabatut de una sau doua vai, cu aspect de parau mai mare dar navalnic si periculos in cazul unor caderi mai mari de precipitatii.
Exceptie face satul Capalna de Jos, care nu este strabatut de nici o vale, in schimb este foarte aproape de raul Tarnava Mica, raul fiind si hotarul intre Jidvei si Capilna de Jos.
Jidveiul este strabatut de valea cu acelasi nume, care taie satul perpendicular in doua parti, satul fiind asezat aproximativ 2 km in amonte.
Vegetetia si fauna
Haina vegetala a comunei prezinta o mare varietate:
- paduri de stejar,
- carpenul,
- ciresul de padure,
- teiul,
- marul paduret etc.
Stratul arbustilor este format din:
- alun,
- macies,
- porumbar etc.
Primavara odata cu aparitia primelor temperaturi pozitive isi face apatitia statul ierbos printre care amintim:
- ghiocelul,
- vioreaua,
- rostopasca etc.
Vegetatia foarte variata a comunei Jidvei asigura conditii optime de adapost si hrana. In palcurile din padurile comunei Jidvei traiesc o serie de animale – nevertebrate si vertebrate specifice acestui mediu.
Nevertebratele intilnite la tot pasul sunt:
- melcii, (melcul de livada),
- paianjenii (radasca, croitorul)
- albinele,
- viespii etc.,
- iar in frunzisul mort de pe sol intrat in putrefactie traiesc
- rame,
- paianjeni,
- acarieni.
Reptilele sunt reprezentate de:
- guster
- sarpele de padure,
- sarpele de casa.
Cele mai cunoscute specii de pasari care traiesc in padurile comunei Jidvei sunt:
- turturica,
- privighetoarea,
- fazanul,
- gugustiucul,
- cucul,
- cotofana,
- randunica.
Dintre mamifere amintim:
- mistretul,
- caprioara,
- iepurele,
- vulpea,
- dihorul
- lupul.
Dintre plantele care se cultiva sunt:
- vita de vie care imbraca versantii insoriti ai dealurilor,
- porumb,
- griu,
- orz,
- orzoaica,
- mazare,
- lucerna,
- cartofi,
- sfecla de zahar,
- tabac
- fasole,
- legume ca:
- varza,
- morcovi,
- tomate,
- ceapa,
- castraveti,
- ardei,
- gogosari
Pomi fructiferi ca:
- marul,
- prunul
- parul,
- gutaiul,
- ciresul,
- visinul.